Mijloacele de comunicare în masă au o uriaşă forţă de influenţare a consumatorului de informaţie, a publicului. Acest lucru este valabil atât în domeniul comercial, cât şi în cel al veiţii publice şi politice, se poate remarca faptul că tehnicile din domeniul comercial sunt trasnferate în zona politicului.Funcţia de informare – ziarele, revistele, radioul, televiziunea şi internetul sunt canale care, prin informaţiile difuzate satisfac o nevoie fundamentală a omului modern: informarea. Aceste canale de comunicare realizează mai mult decât o informare. Ele influenţează , oreintează şi dirijează opinia publică, interesel şi motivaţiile oamenilor, conştiinţele chiar dincolo de propria voinţă. Mass-media poate realiza chiar distrugerea discernământului, instalarea unei apatii, poate distruge voinţa de a înţelege şi a acţiona.
- Functia de interpretare – în calitate de consumator de informaţii, suntem ajutaţi în interpretarea unor evenimente prin producţii specifice de tipul editorialului sau a comentariului. Comentariul zilei exprimă punctul de vedere al autorului care poate fi, în unele sitaţii, în contradicţie cu editorialul. În practica jurnalistică, comentariul zilei şi editorialul sunt plasate pe pagini diferite ale ziarului. Dacă editorialul reprezintă punctul de vedere al ziarului sau al unui angajat al ziarului, comentariul zilei reprezintă de regulă punctul de vedere al unui colaborator sau al unei invitaţii. În acest caz conteză foarte mult începutul şi finalul mesajului. Oamenii îşi crează o imagine pozitivă despre o persoană dacă sunt enumerate mai întâi calităţiile şi în final defectele acestuia.
- Funcţia instructiv-cultualizatoare – acest lucru se realizează prin difuzarea de informaţii, cunoştiiţe cultural ştiinţifice. Multe cotidiane au pagini speciale dedicate culturii. În cazul acestei funcţii instructiv-culturalizatoare se remarcă şi un efect subliminal persuasiv: sunt promovate valori, modelele comportamentale ce ţin de paradigma culturală a societăţii. Prin funcţia instructic-culturalizatoare, comunicarea în masă contribuie la stabilirea societăţii. Mass-media reprezintă şi un mecanism de validare. Un artist, un cântăreţ ajunge “ la modă “ prin mass-media.
- Funcţia de liant – această funcţie se referă la faptul ca poate genera un mecanism de solidaritate socială, de exempl în caz de calamităţi naturale.
- Funcţia de divetisment– radioul şi televiziunea realizează numeoase emisiuni de divertisment. Acestea sunt cele mai ieftine mijloace de divertisment, în comparaţie cu participarea la concerte şi alte spectacole. Există însă şi tendinţa de a transforma totul în spectacol, ceea ce are efect contrar funcţiei de liant, adicăcrearea unei detaşări de problemele grave prezentate.
Funcţile comuicării au devenit mai nuanţate, ţinând cont de codul şi canalul de transmisie.
Cercetătorul american Roman Jacobsen a propus o clasificare a funcţiilor comunicăriilor de masă:
- Funcţia emotivă – a comunicării constă în evidenţierea stării interne a emiţătorului. Această funcţie este extrem de importantă, în special în campaniile elctorale. Candidatul trebuie să ţtie să-şi exprime foarte bine emoţiile în contact cu o realitate de pe teren.
- Funcţia conativă (persuasivă) sau retorică – în acest caz construcţia mesajului este la modul imperativ prin excelenţă. Prin această funcţie se urmăreşte un anumit răspuns de la receptori.
- Functia poetică – se referă în special la mesaj. Limbajul poetic pune accentul pe modul cum se spune, cum se vorbeşte, spre deosebire de limbajul ştiinţific, care pune accentul pe “ ce se spune “. Anumite reclame fac apel la acest tip de mesaj, în special reclamele pentru serviciile turistice.
- Funcţia referenţială – vizează contextul în care are loc transmiterea unui mesaj. Sunt autori sociologi care contestă acurateţea acestei funcţii şi prpoun împărţirea acesteia în două:
- Funcţia propriu-zis referenţială, axată pe conţinutul comunicării
- Funcţia contextuală sau situaţională, care ţine cont de cadrul în care se desfăşoară procesul de comunicare.
De exemplu, un mesaj electoral pentru o ţară ( ex: România ) trebuie să ţină cont de contextul emoţional real care există acolo, şi nu de cel imaginar.
- Funcţia metalingvistică – uneori un mesaj de o anumită natură este
spus pe un ton serios, deşi oameni din sală yâmbesc şi se amuză. În
această situaţie apare uneori necesitatea de a atrage atenţia asupra
adevăratului mesaj, care poate fi o ironie. Este necesar să se atragă
atenţia asupra codului utilizat, fie prin gesturi, fie în perifraze
explicative ( explicaţii de genul “glumesc , desigur “ ). Comicul de
situaţie se bazează din plin pe funcţia metalingvistică a comunicării.
- Funcţia fatică a comunicării – această funcţie are în vedere
caracteristicile canalului de comunicare şi controlul bunei funcţionări
a acestuia.
Aceste funcţii coxistă practic în orice comunicare. Structura verbală a unui mesaj depinde, în primul rând, de funcţia predominantă.
Lucrări de licență la comandă 
Lasă un comentariu